Randul la leapsa!
16 Mai 2007- www.imdb.com-un site pe care eu nu ma plictisesc pentru ca are legatura cu hobby-ul meu cel mai infocat, filmele.
- www.hi5.com -pentru ca aici gasesc mereu un prilej de a rade de comentarii si de "pozitiile fotografice" ale unor cunoscuti sau necunoscuti. Plus ca este o posibilitate excelenta de a afla ce mai fac prientenii mei, de a pune in comun fotografii sau pareri.
- www.eastbay.com – site-ul preferat cred ca al multora dintre noi, pentru ca intrupeaza magazinul de shopping excelent: haine faine la preturi grozave, plus deliciul de a licita pentru un produs.

Doar tu si eu. Al treilea e in plus!
10 Mai 2007Mai multe dintre cele mai mari talente de comedie din lumea filmului de astãzi s-au adunat pentru a spune povestea unui tânãr simpatic, bine intentionat, dar retinut, care-si scoate din minti prietenii, în noua comedie Doar tu si eu. Al treilea e in plus!.
Owen Wilson aduce acum în atentia publicului ultimul sãu personaj – un celibatar cu suflet liber si un oaspete permanent – Randolph Dupree. Kate Hudson o interpreteazã pe Molly Peterson, o profesoarã întelegãtoare, mireasa celui mai vechi prieten al lui Dupree, Carl (Matt Dilon). Alãturându-se acestui trio, dublu-câstigãtor al premiului Oscar, Michael Douglas joacã rolul tatãlui lui Molly, Dl. Thomson, în timp ce Seth Rogen îl interpreteazã pe Carl si pe bunul amic al lui Dupree, Neil.
Curând, toatã lumea (cu exceptia lui Carl), încearcã sã-i ofere acestuia un sprijin. Dar odatã ce amicul nostru neastâmpãrat stã deja prea mult în casa Peterson, cei trei nu se simt doar înghesuiti…dar devin chiar o catastrofã comicã. În momentul în care cuplul Carl-Molly a crezut cã si-a dus la îndeplinire ideile legate de un mariaj perfect, dragul lor prieten le aduce aminte zilnic cã gãsirea în propria persoanã in genul Dupree ar putea fi unul dintre cele mai ascunse secrete ale vietii.
Probabil cã el este ultimul dintre prietenii nostri care nu s-a cãsãtorit încã. Ori poate el este acel prieten bine intentionat care doarme pe canapeaua ta mai mult decat se credea atunci când vine în vizitã în vacantã si insistã sã mergeti în fiecare noapte sã beti o bere. Care dintre noi nu are un “Dupree”? Exact acest arhitip de personaj l-a inspirat pe scenaristul Michael Le Sieur sã scrie “Doar tu si eu. Al treilea e in plus.”
Regizorul Joe Russo spune, “Ceea ce ne-a atras cu adevãrat la acest proiect a fost subiectul lui. Filmul reprezintã multã dragoste si prietenie. Au loc întâmplãri extrem de dinamice între toate personajele, dar este de fapt un film despre adevãrata prietenie”.
“Nu uitati sa ganditi frumos!”
10 Mai 2007Nu mai exista finalul prevazut. Este doar un final de neacceptat!
Despre blogging si jurnalism
8 Mai 2007- daca blogul este de specialitate, are o anumita tema, nu doar personal, cel/cea care scrie in blog se documenteaza. Acelasi lucru se face in primul rand pentru orice specie jurnalistica
- este citata sursa in cazul in care este preluata o anumita informatie
- se acorda dreptul si posibilitatea de a replica/comenta la un anumit articol
- ca si la orice domeniu mass-media si blogul isi propune un public tinta, sa atraga atentia unui anumit tip de persoane
- in cazul in care vor fi aduse acuzatii asupra unor persoane sau orice fel opinii critice, autorul lor isi asuma responsabilitatea. Diferenta la blog esta ca aici nu exista inca un cod deontologic care sa puna sub acuzatie, informatiile false sau neverificate suficient.
- blogarii isi permit o libertate extrema de exprimare, ceea ce in jurnalism nu este posibil
- sunt folosite expresii vulgare in unele bloguri personale
- nu se respecta un model al scrierii articolelor
- daca se fac acuzatii grave nu se poate pedepsi blogarul, intrucat nu exista inca un cod deontologic al bloggingului
- jurnalismul este o meserie, bloggingul este o pasiune, un hobby (poate doar deocamdata) sau doar o unealta de comunicare online
- jurnalistii castiga bani din articolele pe care le scriu, pe cand blogerii castiga doar prestatie si imagine. Bloggingul poate reprezenta un ajutor in a indeplini anumite obiective de marketing, branding personal
- credibilitatea este o diferenta destul de fina, dar totodata riguroasa intre cele doua domenii. Jurnalismul are ca scop principal in existenta sa acapararea credibilitatii publicului si de aceea mizeaza mai mult pe obiectivitate. Dimpotriva subiectivitatea blogurilor scade din credibilitate.
- in jurnalism orice informatie trebuie obligatoriu verificata din cel putin trei surse pentru a deveni veridica, insa blogarii nu fac acest lucru. De cele mai multe ori preiau un zvon, fara a-l verifica in prealabil si isi dau cu parerea despre acel lucru.
- o diferenta seriosa intre aceste domenii este aparitia linkurilor. Blogerii folosesc linkurile pentru a numi anumite bloguri ale unor prieteni sau bloguri preferate. In mass-media nu exista asa ceva, intrucat ar insemna anti-reclama.
- blogul este in totalitatea sa vocea personala a cuiva. Fiecare este seful sau si fiecare decide cat si ce scrie. In jurnalism aceste aspecte se supun unei piramide a rigorilor si nu exista o singura voce, si de multe ori nu este doar vocea persoanei care scrie, ci si a a celei care corecteaza si decide daca un articol merita sau nu publicat
CSI cauta intotdeauna de mai mult de doua ori
1 Mai 2007Toate femeile au fost la un moment dat domnite delicate care s-au dorit salvate din mainile oamenilor rai, de cavaleri puternici. Probabil din acest motiv au luat nastere politistii, evoluind in diferite forme; dar cea mai mediatizata, dorita si interesanta este FBI (Federal Bureau of Investigation). Din dorinta de a arata un serviu de competenta internationala, care rezolva si cele mai nerezolvabile cazuri, Anthony E. Zuiker a regizat incepind cu anul 2000 serialul CSI: Crime Scene Investigation, difuzat si la noi in tara.
Serialul dovedeste interesul deosebit al angajatilor CSI – in defavoarea vietii lor personale – inteligenta, importanta deosebita a detaliilor, a fiecarei amprente, urme de sange sau orice care pune intrebari prin simpla existenta, precum si o tehnologie mai rar gasita. Romaneste vorbind, la noi in tara nu este posibil a exista asemenea metode de a descoperi criminalul si daca e sa facem cateva cercetari, nici in America – ramasa inca tara tuturor posibilitatilor – nu se dezvolta asemenea capacitati.
Filmul capteaza atentia de la primele minute si fiecare episod se desfasoara cronologic: are loc o crima, sau mai multe, apar cei de la Biroul Criminalistic din Las Vegas, iar apoi incepe cercetarea cazului, se fac corelatii, se cauta complicii si se descopera – de fiecare data – ucigasul. Si asta multumita unei echipe extraordinare de specialisti, care fac din meseria lor o distractie demna de admiratia din partea celorlalti. Gil Grissom (William L. Petersen) este seful CSI, caruia i se alatura Catherine Willows (Marg Helenbeger), Nick Stokes (George Eads), Warrick Brown (Gary Dourdan), and Sara Sidle (Jorja Fox). Toate activitatile echipei se desfasoara sub bagheta indrumatoare a lui LVPD Capt. Jim Brass (Paul Guilfoyle). Pentru fiecare caz, exista rolurile pe care fiecare si le asuma si datorita responsabilitatii si priceperii lor aflam la sfarsitul episodului ca adevarul, desi este dincolo de noi, iese intotdeauna la iveala. Esential este sa urmezi calea cea buna. Bineinteles echipa nu ar fi completa daca nu ar exista si un anume doctor Al Robbins, interpretat de Robert David Hall, care reuseste mereu sa descopere ce i se cere; pentru el nu exista dileme, ca si pentru restul membrilor CSI. Personajul care treptat incearca sa i se alature echipei este Greg Sanders (Eric Szmanda), un tanar care descopera indicii, datorita unor solutii chimice pe care le prepara in modul cuvenit.
Personajele ies in evidenta prin munca lor in cadrul CSI, dar adeseori sunt picurate in film secvente care includ probleme personale, dar care in o data isi capata rezolvare. Episoadele de cate 60 de minute (includ si spoturile comerciale) au de fiecare data alta problema de rezolvat, alte cai de urmat; noutatea nu lipseste si cu atat mai putin curiozitatea. Criticii au gasit acest film, inca de la inceputurile sale (anul 2000) unul extraodinar, care a si fost recompensat prin 32 de premii, la diferite categorii si 68 de nominalizari, printre care sase pentru Globul de Aur. Dar cine stie, pana la finalul sau cate se mai adauga.
CSI: Crime Scene Investigation a depasit pana acum sapte sezoane si a adunat aproximativ 150 de episoade. Printre cele mai apreciate se numara: A Bullet Runs Through It, Bang, Bang, Grave Danger, Nesting Dolls, Too Tough to Die, Gum Drops, Play with Fire si lista continua. Imaginile nu ar atat de impresionate daca nu ar fi insotite de o coloana sonara pe masura, realizata de artisti precum: Vivaldi, Blind Faith, Rammstein, Mandalay, Marilyn Manson, Depeche Mode, Dr. Dre, DJ Tiesto, Sasha etc.
Episoanele ne obisnuiesc cu surpriza. De exemplu pentru a afla cine a omorat o detinuta dintr-o inchisoare banuim mai intai pe unul dintre paznici cu care victima ramane, ilegal, insarcinata, chiar si pe directoarea inchisorii, dar abia in final descoperim criminalul in persoana unei foste colege de celula, cu care aceasta impartasea o relatie amoroasa. Starea in care este descoperit cadavrul este absolut dezastruoasa, insa tratamentele pe care Dr. Al le aplica craniului ofera solutia: a fost ucisa cu un lacat de vestiar. De aici e simplu. Criminala este cea cu soseta patata de sange. De ce? Urmariti episodul!
Personajele prin personalitatea si comportamentul fiecaruia se evidenteiaza si capata o aura specifica. Manifesta atasament fata de publicul telespectator prin entertainment-ul meseriei lor, prin vorbele de duh, simpatice si inteligente, dar mai ales prin faptul ca ne raspund la toate intrebarile.
Si dupa cum Catherine (se) intreaba intr-unul dintre episoade Who’s your daddy?, aflam ca pentru a ne gasi nasul trebuie sa intram in mintea lui; asa poate ne vom gasi raspunsul si pe noi insine.